Urmele de locuire indică prezenţa omului pe teritoriul judeţului Galaţi încă din secolele 6-5 î.e.n. În timpul ocupaţiei romane aici a existat o fortificaţie din pământ cu ziduri întărite şi turnuri de apărare. Nu departe de această fortificaţie se află un castru realizat din piatră unde erau detaşate Legio I Italica, Cohors II Mattiacorum si Legio V Macedonica.
Prima menţiune documentară a localităţii datează din anul 1134, aşezarea având un rol important în comerţ şi în navigaţia de pe Dunăre.
Dimitrie Cantemir menţionează oraşul Galaţi în lucrarea sa Descriptio Moldaviae spunând ca este târgul cel mai vestit al întregii Dunări. Oraşul este menţionat şi în alte lucrări pentru importanţa portului sau care este unul dintre cele mai mari de pe cursul inferior al Dunării. Prin portul Galaţi se realiza exportul materialului lemnos, cerealelor etc.
În secolele XVIII si XIX aici funcţionau deja viceconsulate ale principalelor puteri de la aceea vreme (Anglia, Franţa, Rusia, Prusia, Austria). Dezvoltarea explozivă a oraşului are loc după pacea de la Adrianopol (1829) când primeşte statutul de porto-franco. În numai câteva decenii devine al doilea oraş al Moldovei după municipiul Iaşi.
Oraşul Galaţi are una dintre cele mai vechi instalaţii centrale de alimentare cu apă din ţara noastră; aceasta datează din anul 1872 când s-a pus în funcţiune Uzina de apa 1 - dotată cu filtre lente, având debitul de cca.120 l/s, care capta apa din sursa de suprafaţă a fluviului Dunărea.
Primele colectoare de canalizare şi prima gură de scurgere datează din anul 1878.